Multe persoane simt disconfort după ce consumă produse lactate. Mulți bănuiesc că au intoleranță la lactoză, dar nu sunt complet siguri. Iar când nu ești sigur, este greu să iei măsuri. Acest articol este aici să te ajute! L-am scris pentru a clarifica unele aspecte legate de intoleranța la lactoză. Începem cu puțină teorie, care te va ajuta să înțelegi exact ce este intoleranța la lactoză și cine este predispus la ea.
Dacă însă te interesează doar modalitățile prin care poți verifica dacă ai intoleranță la lactoză, poți sări peste prima parte a articolului și poți merge direct la metodele de testare, folosind cuprinsul.
În acest articol
Ce este, mai exact, intoleranța la lactoză?
Intoleranța la lactoză înseamnă că organismul tău nu poate digera cu ușurință lactoza, un tip de zahăr prezent în lapte și în unele produse lactate.
La fel ca majoritatea zaharurilor, lactoza este descompusă de enzime în timpul digestiei. Acest lucru se întâmplă în tractul intestinal, pentru ca organismul să o poată absorbi ca sursă de energie. Enzima responsabilă de descompunerea lactozei se numește lactază.
Intoleranța la lactoză apare când intestinul subțire nu produce suficientă lactază pentru a descompune toată lactoza ingerată. Asta înseamnă că prea multă lactoză ajunge în intestinul gros, unde fermentează.
Fermentația este motivul pentru care intoleranța la lactoză provoacă simptome neplăcute, precum gaze, dureri abdominale, diaree și balonare.
Există diferite grade de intoleranță la lactoză. Unele persoane nu pot digera deloc produsele lactate, în timp ce altele pot consuma cantități mici fără probleme. Această variație apare deoarece intoleranța la lactoză nu funcționează după principiul „totul sau nimic”; ea înseamnă pur și simplu că ai niveluri de lactază mai mici decât în mod normal.
Este important de reținut că intoleranța la lactoză nu este același lucru cu alergia la lapte sau cu o alergie alimentară. Nu le confunda. Dacă ai alergie la lactate, organismul tău reacționează la proteinele din acestea ca și cum ar fi invadatori periculoși. Eliberează substanțe care provoacă simptome alergice. Reacția poate fi ușoară, cu erupții cutanate, sau severă, cu dificultăți de respirație și pierderea cunoștinței.
Intoleranța la lactoză apare pur și simplu? Ai o predispoziție?
Poți avea o predispoziție genetică la intoleranța la lactoză, așa cum vei vedea când vom vorbi despre testul ADN, sau aceasta poate apărea în anumite circumstanțe.
Așa cum te-ai aștepta, majoritatea bebelușilor și copiilor mici au enzima lactază, pentru a putea digera laptele matern. Însă, odată cu trecerea timpului, lactaza poate începe să dispară la unele persoane.
Intoleranța la lactoză are frecvent un caracter familial, dar depinde mult și de grupul etnic. Unele grupuri etnice au o probabilitate mai mare de a dezvolta intoleranță la lactoză.
Potrivit studiilor, au intoleranță la lactoză:
- 60–80% dintre asiatici, până la 95% în unele regiuni din Asia,
- 60–80% dintre africani și afro-americani, până la 95% în unele regiuni din Africa,
- și 50–80% dintre persoanele de origine hispanică.
Pe de altă parte, doar 2–10% dintre nord-europeni au intoleranță la lactoză, ceea ce poate fi legat de alimentația lor bogată în lactate, practicată de secole.
Intoleranța la lactoză poate apărea la orice vârstă. Poate fi declanșată de o altă afecțiune, precum boala Crohn, de o boală de scurtă durată, precum gastroenterita virală, sau poate face parte dintr-o boală cronică, precum fibroza chistică. Uneori apare după o operație în care este îndepărtată o parte din intestinul subțire. În astfel de cazuri, intoleranța la lactoză poate fi temporară sau permanentă. Uneori poate apărea chiar și fără un factor declanșator specific.
În cazuri rare, chiar și nou-născuții pot avea intoleranță la lactoză. Bebelușii prematuri pot fi intoleranți deoarece intestinele lor nu pot produce încă lactază, iar această problemă poate dispărea ulterior. Totuși, dacă intoleranța persistă, de obicei înseamnă că sugarul nu va putea consuma alimente sau băuturi care conțin lactoză pe parcursul vieții.
Care sunt simptomele intoleranței la lactoză?
După cum am menționat, intoleranța la lactoză nu funcționează după principiul „totul sau nimic”. De aceea, simptomele variază ca tip și intensitate.
Simptomele pot include:
- balonare în zona intestinelor și a stomacului,
- dureri sau crampe abdominale,
- zgomote intestinale,
- gaze,
- diaree,
- vărsături.
Simptomele încep de obicei la 30 de minute până la 2 ore după consumul unui produs care conține lactoză. Multe persoane bănuiesc că ar putea avea intoleranță la lactoză, dar nu sunt complet sigure.
Există câteva modalități prin care poți verifica dacă ai într-adevăr intoleranță la lactoză. Vom începe cu trei metode simple, pe care le poți încerca acasă, apoi vom trece la testele științifice și clinice.
Verificare simplă nr. 1: înlocuiește laptele cu lapte fără lactoză
Aceasta este cea mai simplă modalitate de a verifica dacă ai intoleranță la lactoză. Dacă bei lapte zilnic, înlocuiește-l cu o variantă fără lactoză. Observă cum te simți după câteva săptămâni. Poți face acest lucru chiar dacă nu ai simptome severe.
Dacă starea ta se îmbunătățește semnificativ, ai găsit răspunsul. Ai intoleranță la lactoză, dar simpla eliminare a laptelui de vacă obișnuit din alimentație te poate ajuta deja foarte mult.
Verificare simplă nr. 2: limitează-te la brânzeturi cu conținut redus de lactoză
Dacă îți place brânza, poate vrei să încerci această metodă. Există destul de multe brânzeturi care conțin doar urme de lactoză, așa că îți poți satisface în continuare pofta în timpul „pauzei de lactoză”.
Iată o listă cu 9 brânzeturi cu conținut redus de lactoză:
- Muenster, cu 0–1,1% lactoză
- Camembert, cu 0–1,8% lactoză
- Brie, cu 0–2% lactoză
- Cheddar – sortimente cu gust delicat sau intens, cu 0–2,1% lactoză
- Provolone, cu 0–2,1% lactoză
- Gouda, cu 0–2,2% lactoză
- Brânză cu mucegai albastru, cu 0–2,5% lactoză
- Parmezan, cu 0–3,2% lactoză
- Brânză de tip elvețian, cu 0–3,4% lactoză
Pe de altă parte, brânzeturile mai proaspete și mai cremoase tind să conțină mai multă lactoză, deoarece au un conținut mai mare de zaharuri decât brânzeturile tari și maturate. Dacă ai un stomac sensibil, ar trebui să eviți brânza de vaci și ricotta.
Alege cele 9 brânzeturi menționate sau adaugă alte sortimente tari și maturate și observă cum te simți. Dacă te simți mai bine, probabil ai intoleranță la lactoză.
Verificare simplă nr. 3: ia un comprimat cu lactază la fiecare consum de lactate, timp de câteva săptămâni
Dacă simți disconfort după ce consumi lactate, ia în considerare administrarea unui comprimat cu lactază împreună cu acestea și observă cum te simți. Găsești astfel de comprimate în farmacii și chiar în magazine alimentare și nu ai nevoie de rețetă.
Acest comprimat ajută pur și simplu la descompunerea lactozei în stomac și poate face o diferență majoră.
Încearcă să iei comprimatele timp de câteva săptămâni și observă dacă te simți mai bine sau pur și simplu normal după ce consumi lactate. Dacă da, ai găsit un remediu pentru momentele în care îți dorești neapărat o felie delicioasă de cheesecake sau o cupă de înghețată.
Testul ADN: genele tale reduc producția de lactază?
Mai întâi, trebuie să știi că un test ADN nu este un test clinic care să demonstreze în mod concludent că ai intoleranță la lactoză.
Totuși, unele persoane au o predispoziție genetică mai mare la intoleranță la lactoză decât altele.
Producția de lactază depinde de gena LCT, situată pe cromozomul 2. Gena LCT conține instrucțiunile pentru producerea enzimei lactază. Persoanele la care gena LCT funcționează normal produc lactază și pot procesa lactatele fără simptome neplăcute.
Totuși, unele variante genetice pot determina gena LCT să reducă ușor, moderat sau sever producția de lactază, ducând la un deficit de lactază în intestine. Motivul lipsei enzimei lactază este adesea gena MCM6, care nu este, de fapt, legată funcțional de metabolismul lactozei, dar reglează activitatea genei LCT.
Dacă ai copii nefavorabile ale genei MCM6, consumul de lactate poate provoca simptome de intoleranță la lactoză.
Așadar, dacă un test ADN poate prezice destul de precis câtă lactază produci, de ce nu dovedește dacă ai sau nu intoleranță la lactoză?
Pentru că există intoleranță la lactoză primară și secundară.
Intoleranța primară la lactoză este cea mai frecventă cauză a intoleranței la lactoză la nivel mondial și afectează până la 75% dintre oameni. Majoritatea persoanelor cu intoleranță primară au o predispoziție genetică la o producție semnificativ redusă de lactază, care scade și mai mult odată cu înaintarea în vârstă.
Rezultatul genetic poate indica intoleranța primară la lactoză.
Totuși, după cum știi acum, intoleranța poate apărea din diverse motive, precum lezarea intestinului subțire din cauza unei infecții, a bolii celiace, a unei boli inflamatorii intestinale sau a altor afecțiuni. Aceasta este intoleranța secundară la lactoză.
Există și alte cauze ale intoleranței la lactoză. Vorbim despre intoleranța la lactoză legată de dezvoltare, care poate apărea la bebelușii prematuri și, de obicei, se ameliorează într-un timp scurt. Un alt tip este intoleranța congenitală la lactoză, o afecțiune genetică extrem de rară, în care producția de lactază este foarte redusă sau absentă încă de la naștere.
Mai multe studii au arătat că testul genetic are o concordanță excelentă cu testul respirator cu hidrogen, despre care vom vorbi în curând, folosit frecvent în laboratoare pentru testarea intoleranței la lactoză. Concordanța generală dintre testul genetic și testul cu hidrogen a fost raportată ca fiind de peste 90%.
Deși un test genetic nu poate spune în mod concludent dacă ai intoleranță la lactoză, el prezice destul de precis câtă lactază produci, ceea ce se corelează cu intoleranța primară la lactoză.
Dar cel mai mare avantaj al unui test ADN este că, de obicei, nu analizează doar producția de lactază, ci și alte gene care îți influențează metabolismul. Descoperă tot ce poți afla din testul ADN MyLifestyle aici.
Metoda clinică nr. 1: testul respirator cu hidrogen
Acesta este cel mai frecvent dintre cele trei teste clinice pentru care trebuie să mergi la medic. Iată procedura:
- După o perioadă de repaus alimentar, expiri într-un dispozitiv asemănător unui balon, care măsoară cantitatea de hidrogen din aerul expirat. Astfel se stabilește nivelul tău inițial de hidrogen.
- Bei o soluție care conține lactoză, de obicei doar apă și lactoză.
- Expiri în dispozitiv la intervale regulate, de obicei la fiecare 15 minute, timp de 2 până la 3 ore. Medicul măsoară cât hidrogen expiri.
- Dacă rezultatul testului arată o creștere a hidrogenului cu mai mult de 12 părți per milion față de valoarea inițială, măsurată pe nemâncate, aceasta indică intoleranță la lactoză.
În mod normal, expirăm foarte puțin hidrogen. Creșterea cantității de hidrogen din aerul expirat este un semn clar că organismul nu descompune și nu digeră corect lactoza.
Metoda clinică nr. 2: testul de toleranță la lactoză
Pentru acest test, medicul recoltează o probă de sânge pe nemâncate, pentru a vedea câtă glucoză există în mod normal în sângele tău.
Apoi vei bea un lichid cu un conținut ridicat de lactoză. După două ore, medicul va face o nouă analiză de sânge pentru a vedea nivelul glicemiei după consumul de lactoză.
Când organismul digeră normal lactoza, o descompune într-un zahăr mai simplu: glucoza. Prin urmare, nivelul glicemiei ar trebui să crească.
Dacă glicemia nu crește sau crește cu mai puțin de 1,11 mmol/L în decurs de două ore de la consumul lichidului cu lactoză, organismul tău nu digeră corect lactoza și ai intoleranță la lactoză.
Metoda clinică nr. 3: testul de aciditate a scaunului
Acesta este cel mai puțin frecvent dintre cele trei teste clinice și se efectuează de obicei la sugari sau copii mici, deoarece aceștia nu pot face celelalte teste.
Și în acest caz, sugarul sau copilul trebuie să bea un lichid care conține lactoză. După un interval de așteptare, medicul va recolta o probă de scaun.
În mod normal, scaunul nu este acid. Totuși, dacă organismul nu poate descompune lactoza, aceasta fermentează în intestine și produce acid lactic, care poate fi detectat în scaun. Acest lucru înseamnă că micuțul are intoleranță la lactoză.
Cum se tratează intoleranța la lactoză?
Deși nu există încă un tratament care să vindece intoleranța la lactoză, poți controla simptomele prin adaptarea alimentației.
Este foarte probabil să tolerezi o anumită cantitate de lactoză. Majoritatea persoanelor cu intoleranță pot consuma zilnic 8–10 g de lactoză fără probleme, unele chiar 50 g, însă persoanele foarte sensibile trebuie să se limiteze la cel mult 1 g pe zi. Observă-ți reacția la lactoza consumată pentru o perioadă și stabilește ce cantitate tolerezi.
Pentru a reduce cantitatea de lactoză din alimentație, ar trebui să limitezi laptele și celelalte produse lactate sau să le înlocuiești cu alternative fără lactoză. Dacă tolerezi puțină lactoză și vrei să consumi o cantitate mică de lactate, cel mai bine este să o faci în porții mici, în cadrul meselor obișnuite.
Dacă ești foarte sensibil la lactoză, citește cu atenție etichetele produselor din carne procesată, margarinei, pâinii, cerealelor, supelor și sosurilor instant, amestecurilor pentru prăjituri și biscuiților, deoarece lactoza poate fi prezentă și în alimente care nu sunt lactate.
Poți, de asemenea, să iei un comprimat cu lactază împreună cu produsele lactate consumate, pentru a ajuta organismul să descompună lactoza.
Studiile au arătat că unele iaurturi probiotice pot ameliora simptomele intoleranței la lactoză prin modificarea activității metabolice a microbiotei din colon.
Pe lângă conținutul redus de lactoză, bacteriile pe care le conțin influențează favorabil echilibrul florei intestinale, ceea ce poate duce la ameliorarea intoleranței. Aceste bacterii pot chiar să producă propria enzimă lactază, iar consumul de lactoză din produse lactate poate favoriza dezvoltarea lor în colon.
În timp, aceste efecte pot duce la o cantitate mai mare de lactază în intestin, la o digestie mai bună a lactozei și, în cele din urmă, la dispariția simptomelor intoleranței.
Una dintre principalele preocupări ale persoanelor cu intoleranță la lactoză este să obțină suficient calciu, deoarece lactatele sunt adesea sursa principală. Calciul este deosebit de important pentru copii, adolescenți, femeile însărcinate și femeile după menopauză. Din fericire, există multe alimente nelactate care conțin calciu, precum:
- broccoli, bame, varză kale, varză fără căpățână și frunze de nap,
- pește conservat cu oase, de exemplu sardine și somon,
- produse îmbogățite cu calciu,
- migdale.
Gata! Acum știi exact ce este intoleranța la lactoză, de ce apare, cum poți verifica dacă o ai și ce poți face în această privință. Sperăm să descoperi că, de fapt, nu ai intoleranță la lactoză, caz în care te îndemnăm să sărbătorești cu un platou generos de brânzeturi.
Dacă ți-a plăcut acest articol și vrei să primești mai multe sfaturi despre starea de bine și genetică, abonează-te la newsletterul nostru de mai jos!
